De-ar avea cineva minte,
Ar fi tot ca mai nainte,
Ne-am intalni,
Am vorbi,
Prin natur-am hoinari,
Dar cum X minte nu are
De nu-i cap,
Vai de picioare
Ca nu-i bine sa inviti,
Nu stiu cate sa promiti,
Iar apoi fara de stire
Sa schimbi locul de-ntalnire
Ca apoi tot dumneata
Sa-ndraznesti a-mi reprosa
In cuvinte foarte grele
Absenta si toate cele
Dar ma rog Lui DUMNEZEU
Sa ierte pacatul tau
Ca nu din suflet ai spus
Ce-n inima mi-a patruns
Ca un pumnal inrosit
De un mester iscusit
Tu ai vrut sa faci un bine
D-altu a vorbit pentru tine
C-asa e boala cea grea
Te scoate din mintea ta
Si te face sa vorbesti
Tot ce de fapt nu gandesti
Cand faci rau
Si tu vrei bine
Clar boala vorbeste-n tine
Cei necuraţi la trup și suflet,
RăspundețiȘtergereCei ce susţin porografia,
Și practica adulterină,
Si’urăsc adânc ortodoxia,
Cei ce-i urăsc învăţătura
Și traiul ei curat și sfânt,
Cei vinovaţi de întinare,
Și de’șelare prin cuvânt,
Cei care speculează zilnic,
(Cu argumentele minciunii,
Cu faptele necuraţiei)
Și viciu și mândria lumii,
Cei ce din faptele minciunii,
Își fac avere necurată,
I’au REGĂSIT ortodoxiei,
Iar vina ” cea mai vinovată”.
Nu spurcăciunea ne ucide
Nu viciul ne îmbolnăvește,
Nu practica’mpotriva firii,
CI…, EA, (când ne împartașeste).
Nu practica adulterina,
Nici viaţa cea destrabălată,
A’mbolnavit întreaga ţară
Ci ea, că este…, necurată.
Ea răspâdește TBC-ul,
Ea gripa, ea…, necurăţia,
Nu lipsa pâinii și a apei,
Nu adâncirea sărăciei.
Ea răspândește’n public boala
Ea ne’ngradește “libertatea”
Nu cei ce fură’averea ţării,
Învăţamantul, sănătatea.
Pericolul numărul unu
A fost și este’ortodoxia,
(Prin…,sărutatul de icoane)
Ca’mbolnăvește România.
De două mii de ani microbii
Ucid și bagă’n cimitir
Pe “proștii” ortodocși ai ţării
(Prin “linguriţă și potir”) ?
N’a numarat nimeni (vreodata)
Câţi ortodocși or fi murit…,
(Faţa de “statele deștepte”
Ce …, n’au acest împărtașit).
De două mii de ani “prostia”
Ne’a despărţit “de restul lumii”
Că… orodocșii ţin “cu dinţii”
“La vechea lor înţelepciune”.
Că prost e socotit creștinul,
Cinstit, curat, evlavios,
Care iubește Adevărul
Și viaţa sfânta în Hristos.
Și’nșlatori le zic la preoţi
Ce poartă harul sfinţitor,
Și menţin buna cuviinţă
Și viaţa sfântă în popor.
Însăși Biserica-i hulită
Sfintele moaște defăimate,
De presa care ne hrănește,
Cu spurcăciunea din pacate.
Cei ce trăiesc și-și fac prestigiu
Prin darul vieţii, (prin Cuvânt),
Îl folosesc ca să defaime
(Să strice și ce’avem mai sfânt).
Să slobozească dinlăuntru
Tot ce oprește Dumnezeu,
(Prin sfânt, prin har, prin pocăinţă )
Să iasă și să facă rău.
Biserica disciplinează,
Poporul său prin pocainţă
Fără’nchisori, fără pedepse,
Și cheltuieli. Doar prin credinţă.
Ea scoate sufletele noastre
Prin Adevăr, prin viu, prin sfânt,
Din iad, din ură, din mizerii,
Și din minciună pe pământ.
Ea’ndreaptă, vindecă sfinţeste,
Renaște, crește și învie,
Alunga moartea, desnădejdea,
Prin Har de sus, prin preoţie
Prin ea se’nalţă în virtute,
Omul căzut spre Dumnezeu,
Prin ea se spală de’orice vină,
De’orice păcat și de’orice rău.
Ea este singura putere
Neagresivă (prin credinţă),
Care supune fără traume,
Și’mpaca orice conștiinţă .
Ea face nobil orice suflet,
(Curat, cinstit, bun și milos),
Cu preţul cel plătit pe cruce
De Milostivul Domn Hristos.
Nimic pe Tera’n existenţă,
Nu e ușor nici gratuit.
Căci însăși preţul mântuirii
De Iisus a fost plătit.
Biserica administrează
Ceia ce Dumnezeu i’a dat,
Să vindece și să sfinţească
Și să ne scoată din păcat.
Dar iată presa îi găsește,
“Necuraţii”, noian de vină,
Fiindcă oferă sfinte moaște,
Celor ce vin și se închină.
Că…, ne închide viitorul
Și ea ne’ngloadă și-n nevoi,
(Cu TBC-ul…, cu…pupatul…).
Că…,trage ţara înapoi.
Ea’ntradevăr, este o frână
Este o cruce și-o povară
Pentru acei ce vor să fure
Cei mai de preţ în neam și-n ţară.
Este o piedică cumplită
Pentru oricare mincinos
Care înșeală cu’Adevarul,
Și stă’mpotriva lui Hristos,
Foarte frumos...felicitari..
RăspundețiȘtergere