De poţi să nu-ţi pierzi capul când toţi din jurul tău Şi l-au pierdut pe-l lor, găsindu-ţi ţie vină; De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău Să nu-ţi perzi nici o clipă încrederea în tine;
De poţi sa-ştepţi oricât, fără să-ţi perzi răbdarea, De rabzi să fii minţit,fără tu să minţi; Sau când hulit de oameni,tu nu cu răzbunare Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării, De poţi gândi ,dar fără să-ţi faci dina asta un ţel, De poţi să nu cazi pradă nicicând descurajării, Succesul şi dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi sa-uzi cuvântul rostit cânva de tine, Răstălmăcit de oameni, cintit şi prefăcut; De poţi să-ţi vezi idealul distrus..şi din ruine Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte dintrecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut.. Şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere Să-ncepi agoniseala cu calea de-nceput;
Şi dacă trupul tău uzat şi obosit, Îl vei putea forţa să mai slujească încă Numai cu străşnicia voinţei tale..şi asfel Să stea peste vreme aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi; şi dacă Te poţi plimba cu regii fără a te-ngâmfa; De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta trecătoare, Să nu pierzi nici o clipă din al vieţii tom, Al tău va fi pământul cu bunurile toate Şi,- ceia ce-i mai mult chiar-să ştii,că vei fi Om !
De poţi,
RăspundețiȘtergereDe poţi să nu-ţi pierzi capul când toţi din jurul tău
Şi l-au pierdut pe-l lor, găsindu-ţi ţie vină;
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi perzi nici o clipă încrederea în tine;
De poţi sa-ştepţi oricât, fără să-ţi perzi răbdarea,
De rabzi să fii minţit,fără tu să minţi;
Sau când hulit de oameni,tu nu cu răzbunare
Să vrei a le răspunde, dar nici cu rugăminţi;
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării,
De poţi gândi ,dar fără să-ţi faci dina asta un ţel,
De poţi să nu cazi pradă nicicând descurajării,
Succesul şi dezastrul primindu-le la fel;
De rabzi sa-uzi cuvântul rostit cânva de tine,
Răstălmăcit de oameni, cintit şi prefăcut;
De poţi să-ţi vezi idealul distrus..şi din ruine
Să-l reclădeşti cu ardoarea fierbinte dintrecut;
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să pierzi într-un minut..
Şi-atunci fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calea de-nceput;
Şi dacă trupul tău uzat şi obosit,
Îl vei putea forţa să mai slujească încă
Numai cu străşnicia voinţei tale..şi asfel
Să stea peste vreme aşa cum stă o stâncă;
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi; şi dacă
Te poţi plimba cu regii fără a te-ngâmfa;
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta;
Şi dacă poţi să umpli minuta trecătoare,
Să nu pierzi nici o clipă din al vieţii tom,
Al tău va fi pământul cu bunurile toate
Şi,- ceia ce-i mai mult chiar-să ştii,că vei fi Om !
Rudyard Kipling